1. Cristalinul este:
   1. Organ epitelial inclus intr-o capsulă
   2. Format dintr-un epiteliu și o stromă
   3. Organ epitelial inervat de nervul nazociliar
   4. Element nesemnificativ pentru formarea imaginii
   5. Element principal al dioptrului ocular
   6. Ancorat prin ligamentul suspensor de corpul ciliar
   7. Structură avasculară
   8. Lentilă biconvexă
   9. Organ sferic cu conținut lichidian
   10. Format din proteine recunoscute de sistemul imunitar propriu


2. Cataracta se caracterizează prin:
   1. Reducerea acuității vizuale
   2. Modificarea hidratării cristalinului
   3. Alterarea formei cristalinului
   4. Tulburarea metabolismului glucidic intracristalinian
   5. Reducerea densității cristalinului
   6. Alterarea proteinelor cristaliniene
   7. Opacifierea corneei
   8. Alterarea transparenței cristalinului
   9. Aplatizarea cristalinului odata cu vârsta
   10. Alterarea funcției anhidrazei carbonice


3. Cataracta poate fi asociată frecvent cu următoarele cauze:
   1. Conjunctivita netratată
   2. Consumul excesiv de lichide
   3. Utilizarea de amiodaronă
   4. Tulburări de poziție a pleoapelor
   5. Plăgi oculare
   6. Expunerea la întuneric
   7. Chalazionul
   8. Utilizarea excesivă de corticosteroizi
   9. Iradiere
   10. Contuzii oculare


4. Diagnosticul cataractei congenitale include:
   1. Identificarea presiunii intraoculare crescute
   2. Pupila albă
   3. Testul Hirschberg
   4. Echografia oculară
   5. Evaluarea la sinoptofor
   6. Examenul biomicroscopic al segmentului anterior
   7. Examenul fundului de ochi
   8. Testul Schirmer
   9. Testarea simtului cromatic
   10. Tulburări la examenul roșului pupilar


5. Tratamentul cataractei congenitale:
   1. Se face initial tratamentul ambliopiei
   2. În cataracta totală se indică tratamentul cât mai precoce
   3. Se instituie funcție de forma clinică
   4. Initial se încearcă tratamentul medicamentos
   5. Nu este indicat până la vârsta de 2 ani
   6. În cataracta unilaterală se face precoce pentru a preveni ambliopia
   7. Este chirurgical
   8. Se face la vârsta preșcolară
   9. Se face cât mai precoce indiferent de forma clinică
   10. Se instituie funcție de impactul asupra funcției vizuale


6. Tratamentul cataractei congenitale include următoarele:
   1. Corecția afakiei cu lentile de contact
   2. Capsulectomie posterioară + vitrectomie anterioară
   3. Excizia cu laser excimer
   4. Extracția extracapsulară a cristalinului
   5. Implant de cristalin artificial
   6. Vitrectomie posterioară prin pars-plana
   7. Crioextracția
   8. Recesie sau rezecție musculară
   9. Tratamentul ambliopiei
   10. Extracția intracapsulară – principala tehnică


7. În cataracta adultului sunt adevărate afirmațiile:
   1. Factor de risc – hidratarea excesivă
   2. Este progresivă
   3. Este frecvent bilaterală și asimetrică
   4. Este frecvent unilaterală
   5. Obligatoriu este simetrică
   6. Factor de risc incriminat – radiațiile UV
   7. Frecvența crește odată cu avansarea în vârstă
   8. Apare frecvent până la vârsta de 50 ani
   9. Factor de risc – expunerea repetată la ultrasunete
   10. Factor de risc incriminat - fumatul


8. Cataracta adultului se manifestă prin:
   1. Deviație strabică verticală
   2. Vederea “în tub”
   3. Aberații cromatice – vederea în albastru
   4. Îmbunătățirea vederii la distanță
   5. Scotom central
   6. Scăderea acuității vizuale
   7. Vederea în galben sau maroniu
   8. Vedere încețoșată în lumina puternică
   9. Îmbunătățirea vederii de aproape în cataracta nucleară
   10. Vederea dublă monocular


9. Manifestările cataractei sunt:
   1. În cataracta hipermatură – cortexul se lichefiază și nucleul dens este mobil în sac
   2. Cataracta intumescentă apare prin deshidratarea nucleului cristalinian
   3. În cataracta subcapsulară posterioară pacientul are vederea scăzută la iluminare puternică
   4. În cataracta matură roșul pupilar este absent
   5. În cataracta hipermatură avem umbre în roșul pupilar
   6. În catarata în evolutie rosul pupilar este normal
   7. În cataracta subcapsulara posterioară pacientul vede bine de aproape
   8. In cataracta intumescentă presiunea intraoculară scade
   9. În cataracta nucleară prin densificarea nucleului pacientul vede de aproape fără ochelari - “second sight”
   10. În cataracta corticală opacitățile au aspect cuneiform în periferia cristalinului


10. Cataracta adultului se operează:
    1. În uveita facoantigenică
    2. Când apare glaucomul facolitic
    3. Obligatoriu când acuitatea vizuală scade cu 10%
    4. Doar după ce vederea scade la ambii ochi
    5. Doar când cristalinul este complet opacifiat
    6. La pacientul cu diabet se indică operația mai tarb
    7. Când vederea scăzută afectează activitatea pacientului
    8. În caz de glaucom facomorfic
    9. La pacientul mai tânăr operația se indică mai tarb
    10. Când opacifierea mediilor împiedică urmărirea adecvată a unor patologii din segmentul posterior


11. Tratamentul cataractei:
    1. Initial se inițiază tratamentul medicamentos și apoi cel chirurgical dacă primul nu este eficient
    2. Implantul de cristalin artificial de camera posterioară este cel mai folosit
    3. Facoemulsificare este tehnica de extracție extracapsulară modernă utilizând ultrasunetele
    4. Modern, corecția afakiei se face prin implantarea per primam a unui implant de cristalin artificial
    5. Se face frecvent sub anestezie generală
    6. Tehnica obișnuită este extracția extracapsulară
    7. Extracția intracapsulară este tehnica frecventă
    8. Implantele monofocale asigură corecția optică pentru vederea la distanță și de aproape (independența de ochelar)
    9. Implantul de cristalin artificial de camera anterioară este cel mai indicat
    10. Singurul tratament eficient este cel chirurgical


12. Cataractele secundare:
    1. Agenții hipolipemianți determină frecvent cataractă secundară
    2. Examinările frecvente cu ultrasunete pot genera secundar cataractă
    3. Luxația anterioară a cristalinului nu este o urgență imediată
    4. Diabetul zaharat dezechilibrat este o cauză frecventă de evoluție mai rapidă a cataractei
    5. Contuziile oculare pot determina opacifierea cristalinului sau dislocarea acestuia
    6. Radiațiile ionizante și infraroșii pot determina opacifierea cristalinului
    7. Hipocalcemia este o cauză de opacifiere a cristalinului
    8. Expunerea prelungită la lumina albastră generează secundar cataractă
    9. Luxația posterioară a cristalinului este mai puțin tolerată decât luxația anterioară
    10. Traumatismele oculare penetrante cu ruperea capsule cristaliniene induc rapid opacifierea cristalinului


13. În extracția extracapsulară a cristalinului la adult se face:
    1. În sacul cristalinului original se introduce implantul de cristalin – frecvent foldabil
    2. Este o intervenție chirurgicală puțin frecventă
    3. Deschiderea circulară a capsulei anterioară – capsulorexisul – timp important al operației
    4. Cortexul cristalinian restant se îndepărtează prin irigație-aspirație
    5. Transplantul de cristalin
    6. După extracția nucleului se face capsulectomia posterioară și vitrectomia anterioară
    7. Deschiderea capsulei anterioare se face obisnuit cu foarfecele
    8. În tehnica manuală extracția nucleului se face prin luxarea manuală a acestuia printr-o incizie mai mare
    9. Nucleul cristalinian este fragmentat prin facoemulsificare
    10. Se utilizează cel mai frecvent implantele de cristalin dure


14. Aparitia hemoragiei vitreene poate fi legata de urmatoarele patologii:
    1. Ectopia cristaliniana
    2. Ocluziile venoase retiniene
    3. Uveita facoantigenica
    4. Melanomul malign coroidian
    5. Traumatisme oculare
    6. Glaucomul facomorfic
    7. Hemoglobinopatii
    8. Edemul papilar de staza
    9. Retinopatia diabetica proliferativa
    10. Pseudotumora inflamatorie orbitara


15. Complicatiile hemoragiei vitreene sunt:
    1. Ambliopia
    2. Strabismul secundar
    3. Dezlipirea de retina prin tractiune
    4. Exoftalmia unilaterala
    5. Dezlipirea de retina exsudativa
    6. Glaucomul facolitic
    7. Vitrosul organizat
    8. Strabismul paralitic
    9. Glaucomul hemolitic
    10. Neuropatia optica toxica


16. Manifestarile retinoblastomului includ:
    1. Proptoza
    2. Strabismul secundar deprivării senzoriale
    3. Strabismul paralitic
    4. Sindrom iritativ al segmentului anterior
    5. Leucocoria
    6. Pseudouveita
    7. Edemul papilar de staza
    8. Hemoragia vitreana
    9. Ftizia globului
    10. Neuropatia optica ischemica


17. Factorii de prognostic nefavorabil in melanomul malign coroidian includ:
    1. Absenta zonelor de necroza intratumorala
    2. Preponderenta histologica a celulelor epitelioide
    3. Dimensiunile mari ale tumorii
    4. Extensia extraoculara a tumorii
    5. Pigmentarea tumorala redusa
    6. Prezenta zonelor de necroza intratumorala
    7. Preponderenta histologica a celulelor fuziforme
    8. Gradul intens de pigmentare tumorala
    9. Dezlipirea de retina exsudativa asociata
    10. Localizarea posterioara a tumorii


18. Factorii de risc in aparitia retinopatiei prematuritatii sunt:
    1. Hipertermia
    2. Presiunea partiala a oxigenului > 80mmHg
    3. Presiunea partiala a oxigenului < 80mmHg
    4. Vârsta sarcinii intre 38 si 42 de săptămâni
    5. Sepsisul
    6. Greutatea la nastere mai mare de 1000g
    7. Greutatea la naştere sub 1000g
    8. Vârsta sarcinii sub 34 de săptămâni
    9. Lipsa oxigenoterapiei la nastere
    10. Hipoxia cronica fetala


19. Obstructia trunchiului arterial retinian se manifesta prin:
    1. Scaderea semnificativa a vederii, unilateral
    2. Ochi rosu
    3. Deficit pupilar aferent relativ
    4. Aspect de “cireasa maculara” la examenul retinei centrale
    5. Hemoragii retiniene periferice
    6. Edem retinian ischemic generalizat
    7. Blocajul circulatiei arteriale (la angiografie)
    8. Edem papilar
    9. Artere dilatate
    10. Exsudate vatoase centrale


20. Obstructia trunchiului arterial venos se manifesta prin:
    1. Edem papilar
    2. Vene dilatate
    3. Scaderea semnificativa a vederii, unilateral
    4. Durere oculara profunda
    5. Hemoragii retiniene extinse
    6. Deficit pupilar aferent relativ
    7. Artere dilatate
    8. Ochi rosu
    9. Aspect de “cireasa maculara” la examenul retinei centrale
    10. Anizocorie


21. Care dintre urmatoarele afirmatii caracterizeaza forma non-ischemica de ocluzie venoasa retiniana:
    1. Este forma cea mai frecventa
    2. Scaderea de vedere este moderata
    3. Edemul papilar si exsudatele vatoase sunt frecvent intilnite
    4. Se asociaza cu un ochi rosu, dureros
    5. Este forma mai rar intilnita
    6. Deficitul pupilar aferent relativ este sever
    7. Deficitul pupilar aferent relativ este usor
    8. Acuitatea vizuala este sever afectata
    9. Exista o buna perfuzie a capilarelor
    10. Edemul papilar si exsudatele vatoase sunt rar intilnite


22. Care dintre urmatoarele complicatii nu caracterizeaza ocluziile venoase retiniene:
    1. Uveita intermediara
    2. Cataracta
    3. Retinopatia proliferativa
    4. Dezlipirea de retina regmatogena
    5. Glaucomul neovascular
    6. Strabismul paralitic
    7. Glaucomul facomorfic
    8. Hemoragia vitreana
    9. Afectarea ochiului congener
    10. Edemul macular cistoid


23. Care dintre urmatorii factori de risc sunt implicati in progresia mai rapida a retinopatiei diabetice ?
    1. Prezenta cataractei
    2. Durata redusa a diabetului
    3. Prezenta bilaterala a retinopatiei
    4. Insuficienta renala
    5. Hipertensiunea arteriala
    6. Administrarea cronica de antiagregante plachetare
    7. Valoarea HbA1c peste 8%
    8. Sarcina
    9. Valoarea HbA1c sub 7%
    10. Hipercolesterolemia


24. Din tabloul clinic al retinopatiei diabetice neproliferative nu fac parte:
    1. Modificarile de calibru venos
    2. Glaucomul neovascular
    3. Exsudatele vatoase
    4. Hemoragia vitreana
    5. Hemoragiile retiniene
    6. Vasele de neoformatie localizate pe suprafata retinei
    7. Edemul retinian
    8. Dezlipirea de retina prin tractiune
    9. Microanevrismele
    10. Vasele de neoformatie localizate pe suprafata discului


25. Care dintre urmatorii factori de risc sunt asociati cu aparitia degenerescentei maculare legata de varsta ?
    1. Factorul ereditar
    2. Miopia
    3. Sexul masculin
    4. Hipertensiunea arteriala
    5. Alterarea metabolismului colesterolului
    6. Varsta sub 75 de ani
    7. Glaucomul primitiv cu unghi deschis
    8. Expunerea la lumina albastra si radiatiile UV
    9. Dieta saraca in carotenoizi
    10. Diabetul zaharat


26. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice degenerescentei maculare legata de varsta (DMLV) neovasculare ?
    1. Nu beneficiaza de un tratament validat
    2. Conduce la scaderea rapida a vederii, in special de aproape
    3. Se manifesta prin scaderea lenta a vederii centrale
    4. Debuteaza frecvent prin metamorfopsii
    5. Instalarea brusca a unui scotom central este consecinta aparitiei hemoragiei subretiniene
    6. Reprezinta marea majoritate a cazurilor de DMLV
    7. Este tratata prin injectarea intravitreana de bersi agenti anti-VEGF
    8. Este caracterizata prin disparitia zonelor de drusen si aparitia atrofiei centrale
    9. Reprezinta forma mai putin grava a DMLV
    10. Reprezinta 10% din totalul formelor de DMLV


27. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice dezlipirii de retina regmatogena ?
    1. Datorita progresiei rapide reprezinta o urgenta chirurgicala
    2. Este consecinta forţelor de tracţiune vitreană care ridică retina neurosenzorială
    3. Apritia lichidului subretinian este consecinţa extravazării de la o leziune a coroidei / retinei, afectiuni inflamatorii sau afectiuni vasculare
    4. Retina decolata are un aspect convex si formeaza falduri mobile
    5. Retina decolată are un aspect bulos, o suprafaţă netedă, nu prezintă falduri, iar lichidul subretinian bombează decliv (“shifting fluid”)
    6. Retina decolată are o suprafaţa concavă, netedă si imobilă
    7. Debuteaza prin scaderea acuitatii vizuale
    8. Reducerea campului vizual este primul simptom al instalarii dezlipirii
    9. Se asociaza cu degenerescentele retiniene periferice
    10. Este consecinta aparitiei de rupturi / gauri in periferia retinei


28. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt caracteristice neuropatiei optice ischemice anterioare?
    1. Este consecinţa infarctizării nervului optic posterior de lamina cribrosa
    2. Se manifesta prin scăderea rapidă, nedureroasă şi variabilă a AV unilateral
    3. Beneficiaza de tratament cu megadoze de corticosteroizi sistemic
    4. Se manifesta prin ochi rosu, dureros
    5. Scadere AV este mai importantă şi precedată de amaurosis fugax in formele arteritice
    6. Examenul câmpului vizual evidenţiază cel mai frecvent un deficit altitudinal
    7. Sunt frecvent non-arteritice
    8. Nu exista deficit pupilar aferent
    9. Examenul câmpului vizual evidenţiază cel mai frecvent scotomul centrocecal şi scotomul arcuat
    10. Sunt frecvent arteritice


29. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt caracteristice edemului papilar de staza ?
    1. In faza de edem constituit se asociază simptomele hipertensiunii intracraniene (cefalee, greaţă, vărsături)
    2. Reprezinta semnul de debut al unei boli demielinizante
    3. Modificarile papilare sunt bilaterale
    4. La debut pacientul este de regula asimptomatic
    5. Are un prognostic functional bun
    6. Scaderea AV este concordanta cu instalarea primelor modificari ale nervului optic
    7. Beneficiaza in special de tratament cu megadoze de corticosteroizi sistemic
    8. Este consecinţa dezvoltării unei tumori craniene sau reprezintă expresia unui sindrom de hipertenisune intracraniană idiopatică
    9. Modificarile caracteristice ale nervului optic sunt unilaterale
    10. Modificarile papilare evolueaza in 4 stadii


30. Reologia umorii apoase - caracteristici:
    1. Secreția umorii apoase crește în uveite
    2. Cuprinde secreția și eliminarea umorii apoase din globul ocular
    3. Secreția umorii apoase este continuă dar cu debit mai scăzut în timpul somnului
    4. Inhibitorii de anhidrază carbonică cresc secreția de umoare apoasă
    5. Mecanismul principal de secreție a umorii apoase este difuziunea
    6. Secreția umorii apoase se realizează la nivelul porțiunii posterioare a corpului ciliar – pars plana
    7. Formarea umorii apoase se realizează în principal prin secreție activă
    8. Secreția umorii apoase este absentă noaptea
    9. Enzimele implicate în secreția umorii apoase sunt Na-K-ATP-ază și anhidraza carbonică
    10. Debitul de secreție a umorii apoase scade odată cu vârsta


31. Eliminarea umorii apoase:
    1. Calea accesorie este o cale dependentă de presiune
    2. Calea accesorie se face din camera anterioară prin mușchiul ciliar și spațiul supracoroidian
    3. Calea accesorie de drenaj a umorii apoase – uveosclerală
    4. Calea trabeculară este o cale dependentă de presiune
    5. Drenajul uveoscleral este redus în uveitele anterioare
    6. Din camera posterioară umoarea apoasă trece prin pupilă în camera anterioară și de acolo se scurge radiar spre unghiul camerular
    7. Mioticele cresc drenajul pe calea accesorie
    8. Derivații prostaglandinici cresc drenajul pe calea trabeculară
    9. Drenajul prin trabecul reprezintă 5-20% din total
    10. Calea principală de drenaj a umorii apoase - trabeculară


32. Presiunea intraoculară (PIO):
    1. Normalul statistic variază între 10-22mmHg
    2. Variația diurnă normală între 2-6mmHg
    3. PIO nu este influențată de exercițiile fizice
    4. PIO scade odată cu vârsta
    5. Variația diurnă a PIO este normală până la 10mmHg
    6. Efortul fizic poate reduce pe termen scurt PIO
    7. PIO crește în lunile de iarnă
    8. PIO este constantă pe parcursul zilei
    9. PIO normală este între 6-15mmHg
    10. PIO crește odată cu avansarea în vârstă


33. Glaucomul primitiv cu unghi deschis – catacteristici:
    1. Definit prin alterații papilo-perimetrice
    2. Nu are determinism genetic
    3. Este una dintre cauzele principale de cecitate legală în țările dezvoltate
    4. Bolile imunitare sunt un factor major de risc
    5. Hipermetropia este frecvent asociată
    6. Rasa neagră și miopia sunt alți factori de risc importanți
    7. Este o afecțiune cu debut acut
    8. Este o neuropatie optică cronică
    9. Presiunea intraoculară crescută reprezintă principalul factor de risc
    10. Apare mai frecvent la persoanele tinere până în 40 ani


34. Diagnosticul glaucomului primitiv cu unghi deschis cuprinde:
    1. Deficite de câmp vizual – scotom paracentral, scotom arcuat
    2. Aspectul nervului optic cu excavație profundă și hemoragii discale
    3. Deficitul principal de câmp vizual este scotomul central
    4. Examenul oftalmoscopic evidențiază edemul papilar
    5. Gonioscopia evidențiază unghiul camerular deschis
    6. Presiunea intraoculară crescută este un semn clinic frecvent
    7. Frecvent pacieții au vârsta la momentul diagnosticului sub 45 ani
    8. Acuitatea vizuală scade în stadiile precoce ale bolii
    9. Pacienții sunt frecvent asimptomatici până în stadiile avansate
    10. Presiunea intraoculară este obligatoriu crescută peste 30 mmHg


35. Tratamentul în glaucomul primitiv cu unghi deschis constă în:
    1. Tratamentul laser – trabeculoplastia laser – constă în aplicarea unor impacte laser pe rețeaua trabeculară
    2. Dorzolamida face parte din clasa antagoniștilor adrenergici
    3. Tratamentul medicamentos este în principal local, topic - instilații
    4. Tratamentul chirurgical reprezintă prima linie terapeutică
    5. Reducerea presiunii intraoculare reprezintă metoda cea mai eficientă de tratament
    6. Iridotomia laser poate fi indicată precoce
    7. Pilocarpina reprezintă prima linie terapeutică
    8. Derivații prostaglandinici reprezintă clasa cea mai eficientă de medicamente hipotonizante oculare
    9. Betablocantele ameliorează drenajul pe calea uveo-sclerală
    10. Chirurgia incizională clasică – chirurgia filtrantă - constă în trabeculectomie


36. Glaucomul cu tensiune normală:
    1. Frecvent pacientul asociază hipertensiune arterială sistemică netratată
    2. Este mai frecevnt la persoanele tinere și de sex masculin
    3. Alterarea tipică de câmp vizual constă în “vedere în tub”
    4. Tulburările circulatorii reprezintă principalul mecanism patogenic
    5. Incidență mai mare la sexul feminin
    6. Gonioscopia evidențiază unghiul camerular îngust
    7. Afectarea nervului optic are un aspect particular, tipic, diferit de glaucomul cu unghi deschis hipertensiv
    8. Este o formă de glaucom primitiv cu unghi deschis
    9. Presiunea intraoculară nu depășește 21 mmHg
    10. Tratamentul este similar cu glaucomul primitiv cu unghi deschis


37. Glaucoamele secundare cu unghi deschis sunt:
    1. Glaucomul facomorfic
    2. Glaucomul pigmentar
    3. Glaucomul postinflamator
    4. Atacul acut de glaucom
    5. Irisul în platou
    6. Glaucomul pseudoexfoliativ
    7. Glaucomul cortizonic
    8. Glaucomul posttraumatic
    9. Glaucomul juvenil
    10. Glaucomul prin blocaj pupilar


38. Glaucomul primitiv cu unghi închis – se caracterizează prin:
    1. Apare frecvent după ce pacientul a fost operat de cataractă
    2. Apare mai frecvent la ochii miopi
    3. Este mai rar decât glaucomul cu unghi deschis
    4. Este declanșat frecvent de expunerea la lumina puternică
    5. Apare mai frecvent la ochii hipodimensionați (hipermetropi)
    6. Se declanșează frecvent în timpul somnului datorită miozei fiziologice
    7. Creșterea în volum a cristalinului odată cu vârsta, factor de risc pentru apariție
    8. Incidența crește cu avansarea în vârstă
    9. Agenții farrmacologici care induc mioza pot declanșa frecvent închiderea unghiului camerular
    10. Mai frecvent la populația asiatică


39. În forma acută a glaucomului primitiv cu unghi închis semnele și simptomele sunt:
    1. La fundul de ochi se observă papila nervului optic palidă
    2. Globul ocular este hiperton
    3. Pupila în midriază areflexă
    4. Pupila este mică
    5. Se observă frecvent hipopion
    6. Cefalee, grețuri, vărsături
    7. Congestia conjunctivei bulbare
    8. Camera anterioară este de profunzime crescută
    9. La gonioscopie – unghiul camerular este deschis
    10. Debutul este brusc cu durere oculară unilaterală


40. Tratamentul glaucomului primitiv cu unghi închis forma acută:
    1. Este o urgență majoră oftalmologică
    2. Administrarea hipotonizantelor oculare sistemice – acetazolamidă, manitol
    3. Tratamentul chirurgical cu sistem artificial de drenaj poate fi frecvent indicat
    4. Goniotomia poate fi eficientă
    5. La ochiul congener se va indică iridotomie laser profilactică
    6. Utilizarea derivaților prostaglandinici care cresc drenajul pe calea uveosclerală este cel mai eficient
    7. Trabeculoplastia laser este adesea eficientă
    8. Tratamentul medicamentos este frecvent suficient
    9. Tratamentul curativ constă în iridotomie laser sau iridectomie chirurgical
    10. Administrarea locală de miotice


41. Glaucomul congenital precoce – caracteristici:
    1. Apare tarb după naștere – după vârsta de 2 ani
    2. Gonioscopia are aspect normal
    3. Are transmitere ereditară
    4. Examenul discului optic evidențiază edem papilar
    5. Megalocorneea – principalul semn clinic
    6. Este forma cea mai frecventă de glaucom congenital
    7. Semnul clinic principal este exoftalmia
    8. Corneea prezintă o opacitate centrală care colorează la fluoresceină
    9. În stadiile avansate apare mărirea de volum a globului ocular - buftalmia
    10. Epifora este un semn clinic frecvent


42. În glaucomul congenital principiile de tratament sunt:
    1. Tratamentul chirurgical în glaucomul congenital precoce constă în goniotomie sau trabeculotomie
    2. În glaucomul congenital precoce tratamentul este o urgență
    3. Glaucomul juvenil are aspect clinic similar cu glaucomul primitiv cu unghi închis
    4. Derivații prostaglandinici reprezintă prima linie terapeutică în glaucomul congenital precoce
    5. În glaucomul juvenil tratamentul principal este cu laserul - iridotomie
    6. În glaucomul congenital precoce tratamentul este chirurgical
    7. Lipsa tratamentului duce la orbire
    8. Glaucomul juvenil debutează în primii 2 ani de viatâ
    9. Tratamentul chirurgical în glaucomul congenital precoce poate fi trabeculectomia sau sistemele artificiale de drenaj
    10. Evoluția glaucomului congenital precoce este lent progresivă


43. Despre hipermetropie sunt adevărate următoarele :
    1. Hipermetropia totală reprezintă cantitatea totală de hipermetropie prezentă atunci cand acomodaţia nu este blocată
    2. Este o ametropie astigmică
    3. Hipermetropia nu are un caracter staţionar
    4. Corecţia aeriană se face cu cea mai mica lentilă convergentă cu care pacientul vede cel mai bine
    5. Corecţia se face cu lentile aeriene bergente
    6. Este o ametropie stigmică
    7. Corecţia se face cu lentile aeriene convergente
    8. Ochiul hipermetrop nu are punct remotum
    9. Corecţia aeriană se face cu cea mai mare lentilă convergentă cu care pacientul vede cel mai bine
    10. La adult si la persoanele in vârstă cu hipermetropie axială medie exista riscul inchiderii acute a unghiului


44. Următoarele afirmaţii sunt adevarate despre miopie:
    1. In miopie pacientul acuză vedere inceţoşată la aproape
    2. In miopia patologică axul antero-posterior scade progresiv
    3. Miopia simplă nu necesită corecţie optică
    4. Miopia reprezintă un factor de risc in aparitia şi evoluţia glaucomului primitiv cu unghi deschis
    5. Din punct de vedere clinic distingem o miopie simplă şi o miopie degenerativă
    6. Ca regula generală, in corecţia miopiei simple se recomandă cea mai mare lentila bergentă ce asigură obţinerea celei mai bune acuităţi vizuale
    7. In miopia patologică axul antero-posterior creste progresiv
    8. In miopie, razele de lumină sunt focalizate inaintea retinei
    9. Miopia creşte pană in jurul vârstei de 18 ani după care se stabilizează
    10. Miopia debutează in jurul vârstei de 5 ani


45. In ceea ce priveste utilizarea lentilelor aeriene :
    1. Trebuie sa fie rezistente, usoare si estetice
    2. Au ca scop corecţia viciilor de refracţie
    3. Lentilele cilindrice sunt utilizate in corecţia prezbiopiei
    4. Au ca scop alinierea axelor vizuale
    5. Lentilele convergente sun notate cu semnul minus (-)
    6. Au ca scop protecţia globului ocular de traumatisme mecanice şi de energia radiantă
    7. Pot fi sferice, astigmice sau prismatice
    8. Lentilele bergente sunt utilizate in corecţia hipermetropiei
    9. Lentilele bergente sunt notate cu semnul plus (+)
    10. Lentilele bergente sunt utilizate in corecţia prezbiopiei


46. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la portul lentilelor de contact :
    1. Au un cost scăzut
    2. Nu este necesară o intreţinere riguroasă in portul lentilelor de contact
    3. Sunt recomandate pentru corecţia viciilor de refracţie
    4. Sunt utilizate pentru a favoriza vindecarea unor leziuni
    5. Portul lentilelor de contact nu asigură o corecţie optimă constantă
    6. Pot corecta doar vederea la aproape
    7. Sunt utilizate in scop estetic pentru a schimba culoarea ochilor
    8. Au multiple scopuri : optic, terapeutic şi estetic
    9. Pot corecta doar vederea la distanta
    10. Pot masca berse anomalii sau cicatrici


47. Despre astigmatism se poate afirma :
    1. Primul semn oftalmoscopic in astigmatism il constituie conusul miopic
    2. Dupa meridianul interesat poate fi : astigmatism regulat şi neregulat
    3. Pacientul nu confundă cifrele
    4. Nu există simptome specifice acestui viciu de refracţie
    5. Corecţia aeriană a astigmatismelor regulate se realizează cu lentile bergente
    6. Corecţia aeriană a astigmatismelor regulate se realizează cu ajutorul lentilelor cilindrice şi sferocilindrice
    7. Astigmatismele importante nu determină scaderea acuitătii vizuale
    8. In astigmatismele mici pacientul acuză astenopie acomodativă mai ales când trebuie sa efectueze munci de precizie
    9. In astigmatism pacientul confundă literele (N in loc de H)
    10. Este o ametropie asferică


48. Despre procesul de acomodaţie se poate afirma :
    1. Persoanele presbioape nu necesită corecţie optică la vederea de aproape
    2. Paralel cu avansarea in vârstă , capsula cristaliniană devine mai putin elastică
    3. Paralel cu avansarea in vârstă , nucleul cristalinian devine mai dur
    4. Este un proces care işi schimbă parametrii in timp
    5. Este un proces care nu işi schimbă parametrii in timp
    6. Se insoţeşte de două fenomene sincinetice : mioză şi convergenţă
    7. Paralel cu avansarea in vârstă , nucleul cristalinian devine mai moale
    8. Cand ochiul priveşte un obiect situat aproape, pe langa acomodaţie se realizează un grad de constricţie pupilară şi de convergenţă
    9. Cand ochiul priveşte un obiect situat aproape, pe lângă acomodaţie se realizează un grad de dilatare a pupilei
    10. Paralel cu avansarea in vârstă, capsula cristaliniana devine mai elastică


49. Referitor la presbiopie sunt adevărate afirmaţiile :
    1. Este generată de creşterea elasticităţii capsulei şi a materialului cristalinian
    2. Corecţia presbiopiei se practică cu lentile bergente ce se adaugă la corecţia pentru distanţă
    3. Debutul presbiopiei se traduce prin inceţoşarea vederii la distantă
    4. Corecţia presbiopiei la ametropi poate fi recomandată fie pe un ochelar separat, fie pe acelaşi ochelar utilizând lentile multifocale
    5. Corecţia presbiopiei se face doar pe un ochelar separat
    6. Pacientul cu presbiopie apropie textul şi utilizează o iluminare mai slabă
    7. Presbiopia reprezintă diminuarea progresivă a raspunsului acomodativ
    8. Se instalează la toţi inbizii, indiferent de existenţa ametropiilor
    9. Corecţia presbiopiei se practică cu lentile convergente ce se adauga la corecţia pentru distanţă
    10. Este generată de pierderea elasticitătii capsulei şi a materialului cristalinian


50. Despre miopie sunt adevărate urmatoarele aspecte, cu excepţia :
    1. Cu cat debutează mai repede o miopie simplă, cu atât rata progresiei este mai scazută
    2. Miopia simpla debutează rar după vârsta de de 25 de ani
    3. Poate fi axială, de curbură, de indice
    4. Miopia simplă rareori depaşeste 6 dioptrii
    5. Imaginea este formată in spatele retinei
    6. Cu cât debutează mai repede o miopie simpla, cu atât rata progresiei este mai crescută
    7. Miopia simplă este o tulburare refractivă pură
    8. In tratamentul miopiei degenerative nu este posibilă reabilitarea optică cu lentile de contact
    9. Primul semn oftalmoscopic in miopia simplă este conusul miopic
    10. In miopie, acuitatea vizuală este scazută la aproape


51. Alegeti afirmaţiile corecte cu privire la anizometropie :
    1. In anizometropiile forte nu se recomandă utilizarea lentilelor de contact
    2. Anizometropia este definită drept diferenţa de presiune dintre cei doi ochi
    3. Anizometropia este definită drept diferenţa de refracţie intre cei doi ochi
    4. Asimetria refracţiei nu poate determina o inegalitate a mărimii imaginilor retiniene
    5. Anizometropia poate fi axială şi de curbură
    6. In anizometropiile axiale slabe (sub 4 dioptrii) corecţia optică cu lentile aeriene este satisfăcătoare
    7. Anizometropia poate fi simplă, compusă, mixtă
    8. In anizometropiile axiale slabe (sub 4 dioptrii) corectia optică cu lentile aeriene nu este satisfacatoare
    9. Anizometropiile sunt doar axiale
    10. In anizometropiile forte se recomandă utilizarea lentilelor de contact care sunt capabile sa realizeze o corecţie totală


52. Intr-o hipermetropie se pot constata următoarele aspecte clinice, cu excepţia:
    1. Pseudoedem papilar
    2. Strabism convergent
    3. Ax antero-posterior crescut
    4. Strabism bergent
    5. Cameră anterioara mică
    6. Ectazie sclerală pol posterior (stafilom)
    7. Cameră anterioară profundă
    8. Semilună temporală alb-galbuie la marginea discului optic
    9. Ax antero-posterior mic
    10. Unghi camerular ingust


53. Complicaţiile portului lentilelor de contact includ :
    1. Keratita cu Acanthomoeba – rară, uşor de diagnosticat
    2. Eroziuni corneene sub formă de puncte, striuri, hartă geografică
    3. Doar keratite ulcerative bacteriene
    4. Vasodilataţie si neovascularizaţie corneo-conjunctivală
    5. Keratite ulcerative : bacteriene, fungice, cu Acanthamoeba
    6. Doar keratite ulcerative fungice
    7. Neovascularizaţie retiniană
    8. Infiltrate corneene doar centrale
    9. Infiltrate corneene cu topografie variabilă (centrale, marginale)
    10. Conjunctivită papilara gigantă


54. Acomodaţia poate fi apreciată cu ajutorul următorilor parametri cantitativi :
    1. Viteza de acomodaţie : este de aproximativ 0,5 secunde
    2. Viteza de acomodaţie : este de aproximativ 0,3 secunde
    3. Parcursul acomodativ : distanţa dintre punctum remotum şi punctum proximum
    4. Punctum remotum : situat la infinit pentru emetrop, real pentru miopi şi virtual pentru hipermetopi
    5. Parcursul acomodativ : se măsoară in dioptrii
    6. Amplitudinea acomodativă : modificarea maxima a refracţiei prin acomodaţie
    7. Punctul proximum : utilizează acomodaţia maximă
    8. Punctum remotum : distanta minimă de la care ochiul vede o imagine clară
    9. Amplitudinea acomodativă : se măsoară in metri
    10. Punctul proximum : punctul cel mai indepărtat de la care ochiul vede clar un obiect


55. Despre spasmul acomodativ se poate afirma :
    1. Tratamentul include tratamentul etiologic, corecţia optică şi relaxarea tranzitorie a muşchiului ciliar
    2. Nu necesită tratament
    3. Se caracterizează prin diminuarea progresivă a raspunsului acomodativ
    4. Se caracterizează prin pierderea tonusului muşchiului ciliar
    5. Diagnosticul se precizează prin administrarea de cicloplegice şi măsurarea refractiei
    6. Prezinta un debut brusc
    7. Prezintă un debut insidios
    8. Se caracterizează prin apariţia unui efort acomodativ in exces fată de necesităţi
    9. Se caracterizează prin vedere inceţoşată, fotofobie, cefalee, diplopie
    10. La miopii mici spasmul acomodativ poate induce o uşoară hipermetropie


56. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate :
    1. Puterea refractivă a cristalinului nu este influenţată de procesul de acomodaţie
    2. Numim refracţie statică atunci cand obiectul este situat aproape de ochi si implică procesul de acomodaţie
    3. In conditii normale pupila si retina reprezintă cei mai importanti dioptri oculari
    4. Puterea refractivă a cristalinului variază in funcţie de prezenţa sau absenţa acomodaţiei
    5. Ametropiile de corelaţie au un impact sever asupra funcţiei vizuale
    6. In condiţii normale corneea si cristalinul reprezintă cei mai importanţi dioptri oculari
    7. Numim refracţie dinamică atunci cand obiectul este situat la infinit
    8. Orice abatere de la starea de emetropie se numeşte ametropie
    9. Numim refracţie statică atunci cand obiectul este situat la infinit
    10. Numim refracţie dinamică atunci cand obiectul este situat aproape de ochi si implica procesul de acomodaţie


57. Care dintre urmatoarele afirmaţii sunt adevărate despre astigmatism :
    1. Astigmatismele regulate nu pot fi corectate cu ajutorul chirurgiei refractive
    2. Astigmatismele neregulate nu pot fi corectate cu ajutorul lentilelor de contact dure
    3. Astigmatismele regulate nu pot fi corectate cu ajutorul lentilelor aeriene
    4. In astigmatism puterea de refractie a ochiului nu este identică in toate meridianele
    5. In astigmatismele mici pacientul acuză astenopie acomodativă
    6. In astigmatism puterea de refracţie a ochiului este identică in toate meridianele
    7. Imaginea formată pe retina unui ochi astigmic este clară
    8. Imaginea formată pe retina unui ochi astigmic este inceţosată
    9. Astigmatismele neregulate pot fi corectate cu ajutorul lentilelor de contact dure
    10. Astigmatismele regulate pot fi clasificate in : simple, compuse, mixte


58. Orbita este străbătută de următorii nervi cranieni:
    1. IX (glosofaringian)
    2. VIII (vestibulocohlear)
    3. XII (hipoglos)
    4. IV (trohlear)
    5. II (optic)
    6. XI (accesor)
    7. III (oculomotor)
    8. X (vag )
    9. VI (abducens)
    10. V (trigemen)


59. Peretele inferior (planșeul) orbitei:
    1. Conține canalul optic
    2. Are în structura sa osul palatin
    3. Are în structura sa osul lacrimal
    4. Are în structura sa osul frontal
    5. Fractura planșeului orbitar prin înfundare apare ca urmare a creșterii marcare a presiunii introrbitare (lovitura cu o minge de tenis)
    6. Fractura planșeului orbitar este cel mai rar tip de fractura de orbită
    7. Are în structura sa osul etmoid
    8. Are în structura sa osul zigomatic
    9. Are în structura sa osul maxilar
    10. În urma unui traumatism fractura plașeului duce prolabarea conținutului orbitar în sinusul maxilar


60. Exoftalmia poate fi de cauză:
    1. Sclerită
    2. Vasculară (anevrisme)
    3. Tumorală (gliom de nerv optic)
    4. Astigmatism
    5. Ptoza palpebrală
    6. Inflamatorie (varice)
    7. Traumatică (hematom)
    8. Endocrină (boală Graves)
    9. Tumorală (fistula carotido-cavernoasă)
    10. Inflamatorie (celulită)


61. Exoftalmia poate fi:
    1. Măsurată cu aplanotonometrul Goldmann
    2. Mereu bilaterală
    3. Reductibilă în cazul tumurilor orbitare dense
    4. Pulsatilă (fistula carotido-cavernoasă)
    5. Axială (afecțiuni ale glandei lacrimale)
    6. În cazul unei distanțe mai mici de 12 mm dintre vertexul corneei și marginea externă a orbitei
    7. Dureroasă (inflamații orbitare)
    8. Intermitentă (varice orbitare)
    9. Permanentă (tumoră orbitară)
    10. Acută (emfizem determinat de fractura sinusurilor)


62. Celulita orbitară:
    1. Poate fi cauzată de infecții exogene (traumatisme orbitare cu retenție de corpi străini)
    2. Tratamentul este o urgență
    3. Are debut insidios
    4. Poate fi cazată de infecții exogene (sinuzita)
    5. Poate fi cauzată de infecții endogene (dacriocistita, infecții dentare)
    6. Afectează cel mai frecvent adulții
    7. Tratamentul sistemic este exclusiv cu antiinflamatorii
    8. Reprezintă infectarea țesururilor orbitare retroseptale
    9. Implică infectarea țesururilor orbitare preseptale
    10. Implică globul ocular


63. Clinic, celulita orbitară induce:
    1. Diplopie
    2. Exoftalmie axială
    3. Edem inflamator palpebral marcat
    4. Boala Basedov-Graves
    5. Dezlipite de retină
    6. Exoftalmie laterală pulsatilă
    7. Exoftalmie bilaterală cronică
    8. Chemozis
    9. Retracție palpebrală
    10. Durere puternică


64. Oftalmopatia tiroidiană are următoarele semne clinice:
    1. Exoftalmie
    2. Neuropatie optică
    3. Miopatie restrictivă
    4. Retracție palpebrală
    5. Afectarea țesutului orbitar moale
    6. Enoftalmie
    7. Semnele clinice sunt unilaterale
    8. Cataractă
    9. Ptoză palpebrală
    10. Prolapsul glandei lacrimale


65. Alegeți afirmațiile adevărate despre diagnosticul bolilor orbitare:
    1. Rezonanța magnetică nucleară este investigația de primă intenție pentru detalii osoase
    2. Deplasarea posterioară a globului ocular se numește enoftalmie
    3. Teste funcționale precum acuitatea vizuală, examinarea fundului de ochi, motilității oculare sunt neceare
    4. Deplasarea anterioară a glubului ocular se numește exotropie
    5. Tomografia computerizată oferă informații privind mușchii oculari, vasele, structurile usoase
    6. Deplasarea anterioară a glubului ocular se numește exoftalmie
    7. Ultrasonografia nu reprezintă a investigație utiliă pentru evaluarea structurilor orbitare
    8. Fara enunt
    9. Deplasarea posterioară a globului ocular se numește exoftalmie
    10. Examenul neurologic, ORL, endocrinologic poate fi necesar


66. Afectarea țesutului orbitar moale în oftalmopatia tiroidiană se caracterizează prin:
    1. Nevrită optică
    2. Edem palpebral și periocular
    3. Hiperemia conjunctivală în zona de inserție a mușchilor drepți orizontali
    4. Sindrom de ochi uscat
    5. Chemozis
    6. Hipersecreție lacrimală
    7. Închiderea acută a unghiului camerular
    8. Osteoliza pereților orbitari
    9. Cataractă
    10. Kerato-conjunctivită limbică superioară


67. Despre pseudotumora inflamatorie orbitară sunt adevărate următoarele afirmații:
    1. Tomografia computerizată evidențiază prezența formațiunii tumorale
    2. Puncția biosie orbitară relevă țesut celular cu infilitrat tumoral
    3. Se asociază cu enoftalmie
    4. Tratamentul este cu corticoterapie susținută, radioterapie sau ciclofosfamidă
    5. Tratamentul este exclusiv cu antiinflamatorii nesteroidiene
    6. Tomografia computerizată evidențiază hipertrofia mușchilor sau a glandei lacrimale
    7. Ecografia decelează mărirea densității țesutului orbitar cu reacție miozitică
    8. Nu se asociază cu exoftalmie
    9. Puncția biosie orbitară relevă țesut celular cu infilitrat limfoplasmocitar
    10. Se asociază cu exofalmie


68. Este adevărat despre tumorile orbitare:
    1. Hemangiomul cavernos orbitar este cea mai frecvetă tumoră a nou-nascutului
    2. Hemangiomul capilar orbitar este o tumoră malignă slab diferențiată
    3. Tumorile orbitare determină exoftalmii reductibile
    4. Învadarea orbitei de către tumori maligne a sinusurilor este foarte rară
    5. Chistul dermoid conține anexe dermice
    6. Hemangiomul capilar orbitar este o tumoră benignă care apare frecvent la nou-născut
    7. Tumorile orbitare determină exoftalmii progresive nereductibile
    8. Neurofibromul din boala Rercklinhausen se manifestă cel mai frecvent sub formă de chist epidermoid
    9. Hemangiomul cavernos orbitar este o tumoră încapsulată ce conține cavități largi
    10. Neurofibromul din boala Rercklinhausen se manifestă cel mai frecvent sub formă de nevrom plexiform orbitar


69. Fracturile plașeului orbitar prin înfundare (blow-out):
    1. Zona inervată de nervul infraorbitar este anesteziată
    2. Se asociză clinic cu enoftalmie, echimoză perioulară, emfizem subcutanat
    3. Zona inervată de nervul trohlear este anesteziată
    4. Se asociză clinic cu retracție palpabrală
    5. Se asociază cu prolapsul conținutului orbitar în sinusul frontal
    6. Apare ca rezultat al creșterii marcate a presiunii intraoculare
    7. Apare ca rezultat al creșterii marcate a presiunii intraorbitare
    8. Diplopia și enoftalmia justifică tratamentul conservator
    9. Se asociază cu prolapsul conținutului orbitar în sinusul maxilar
    10. Se asociză clinic cu îngustarea fantei palpabrale


70. Hemoragiile orbitei:
    1. Diagnosticul clinic include exoftalmie, hemoragie subconjunctivală
    2. Apar din cauza unor traumatisme oculo-orbitare
    3. Nu se poate asocia cu limitatea mișcării globului ocular
    4. Se pot datora unei discrazii sanguine (trombocitopenie)
    5. Se pot datora unei fragilități vasculare crescute
    6. Tratamentul include pansamant compresiv, hemostatice
    7. Tratamentul include pansamant compresiv și anticoagulare orală
    8. Diagnosticul clinic include enoftalmie și retracție palpabrală
    9. La vârstnici apare doar după traumatisme severe
    10. Apar din cauza unor traumatisme craniene


71. Corpii străini orbitari:
    1. Extracția corpilor straini poate fi temporizată până la 2 luni după traumatism
    2. Mereu lezează globul ocular
    3. Localizarea corpilor străini din lemn realizează prin ecografie sau rezonanță magnetică
    4. Corpii străini radioopaci se identifică prin radiografie
    5. Este importantă și asanarea infecției și rezolvarea leziunilor organice orbitare
    6. Extracția corpilor străini se realizează doar pentru localizările intraoculare
    7. Penetrarea țesutului orbitar induce o inflamație ușoară cronică
    8. Penetrarea țesutului orbitar determină inflamație și infecție
    9. Tratamentul constă în extracția corpilor străini
    10. Localizarea corpilor străini de plastic realizează prin radiografie


72. Hemangiomul capilar orbitar:
    1. Se produce o resorbție spontană în primii 5-7 ani de viață
    2. Tratamentul chirurgical se recomandă frecvent la copiii mici
    3. Plânsul nu accentuează culoarea leziunilor produnde
    4. Poate avea un segment superficial plan de culoare roșie
    5. Tratamentul chirurgical se recomandă la copiii mici doar dacă determină ptoză palpabrală și ambliopie
    6. Evoluția este progresivă în primele luni de viață
    7. Este o tumora frecventă a adultului
    8. Radioterapia este prima linie de tratament
    9. Leziunile profunde apar ca o masă albastrie
    10. Tratamentul medicamentos este cu imunosupresoare


73. Mușchi extraoculari ai globilor oculari sunt:
    1. Mușchiul drept extern
    2. Mușchiul drept superior
    3. Mușchiul tarsal superior
    4. Mușchiul tarsal inferior
    5. Mușchiul ridicător al pleoapei superioare
    6. Mușchiul levator
    7. Mușchiul drept intern
    8. Mușchiul orbicular
    9. Mușchiul oblicul inferior
    10. Mușchiul marele oblic


74. Vederea binoculară deficitară se manifestă prin:
    1. Dezvoltarea completă a fuziunii
    2. Dezvoltarea incomplete a fuziunii
    3. Fara Enunt
    4. Absența steropsisului
    5. Insuficiența amplitudinii de fuziune
    6. Valoari normale determinate de sinoptofor: 5-45
    7. Prezența fuziunii
    8. Prezența stereopsisului
    9. Valoarea normală determinată de sinoptofor este de 0-30
    10. Absența fuziunii


75. Când amplitudinea de fuziune scade sub 30 apare astenopia acomodativă cu următoarele simptome:
    1. Senzație de ochi încrucișați
    2. Diplopie
    3. Cefalee
    4. Vărsături
    5. Migrenă
    6. Vertij
    7. Anomalii ale vederii colorate
    8. Oboseală vizuală la cititul prelungit
    9. Oboseală vizuală după 40 ani
    10. Vedere incețoșată


76. Metodele de examinare ale deviației oculare sunt:
    1. Examenul vederii binoculare
    2. Simț cromatic
    3. Testul Krimsky
    4. Pahimetria
    5. Tomografia computerizată oculară
    6. Câmpul vizual
    7. Poziția reflexului cornean
    8. Test Schirmer
    9. Testul “Cover test”
    10. Examenul în lumină difuză


77. Metode de tratament în strabism:
    1. Chirurgia vitreoretiniană
    2. Injecții anti-VEGF
    3. Tratament pleioptic
    4. Enucleația
    5. Instilații oculare cu antibiotic
    6. Fotocoagulare laser
    7. Tratament chirurgical
    8. Corecția optică a ametropiilor în strabism
    9. Tratament ortoptic
    10. Tratamentul necesită o strânsă colaborare cu familia


78. Oblicul inferior:
    1. Este singurul care nu are inserție osoasă în vârful orbitei
    2. Este cel mai lung mușchi extraocular
    3. Are originea din unghiul supero-intern al orbitei
    4. Este singurul care are inserție osoasă în vârful orbitei
    5. Acțiunea principală este rotația externă
    6. Este cel mai scurt mușchi extraocular
    7. Are originea din unghiul infero-intern al orbitei
    8. Este inervat de nervul oculomotor comun
    9. Acțiunea principală este rotația internă
    10. Realizează adducția globului ocular


79. Marele oblic:
    1. Acțiunea principală este reprezentată de rotația internă a globului ocular
    2. Este inervat motor de nervul oculomotor comun
    3. Este inervat motor de nervul trohlear
    4. Acțiunea principală este reprezentată de rotația externă a globului ocular
    5. Se mai numește oblicul superior
    6. Acțiunea secundară este reprezentată de coborârea si abducția globului ocular
    7. Este numit și oblicul inferior
    8. Este cel mai lung mușchi extraocular
    9. Este cel mai scurt mușchi extraocular
    10. Acțiunea secundară este reprezentată de ridicarea și adducția globului ocular


80. Reflexul de fixare:
    1. La vârsta de 6 luni copilul urmărește degetul
    2. La vârsta de 6 luni copilul poate fixa un obiect 1-2 minute
    3. La vârsta de 2 luni copilul urmărește obiectele mici
    4. Simetria dintre acomodație și convergență se stabilește după vârsta de 3,5 ani
    5. La vârsta de 3 luni copilul urmărește degetul
    6. Face ochiul să îndrepte privirea spre un excitant luminos
    7. Este dezvoltat de la naștere
    8. Este primul care apare
    9. La vârsta de 4 luni copilul urmărește obiectele mici
    10. La 3 ani copilul are o convergență stabilă și consolidată


81. Fuziunea:
    1. Poate fi motorie
    2. Poate fi senzorială
    3. Posibilitatea de percepție în relief a obiectelor tridimensionale din spațiu
    4. Este fenomenul cerebral de contopire a imaginilor similare provenite de la cei 2 ochi într-o imagine unică
    5. Pentru determinare se utilizează autokeratorefractometrul
    6. Pentru determinare se utilizează sinoptoforul
    7. Se mai numește stereopsis
    8. Se proiectează cele 2 imagini pe zone retiniene corespondente
    9. Fuziunea motorie reprezintă mișcarea de bergență
    10. La nivelul retinei imaginea este proiectată bidimensional și nu tridimensional


82. Stereopsisul:
    1. La nivelul retinei imaginea este proiectată tridimensional
    2. Apreciază forma, mărimea și detaliile
    3. Este fenomenul cerebral de contopire a imaginilor similar provenite de la cei 2 ochi într-o imagine unică
    4. Se determină cu sinoptoforul
    5. La nivelul retinei imaginea este proiectată tridimensional
    6. Apreciază înălțimea, lățimea și profunzimea obiectelor
    7. Se proiectează cele 2 imagini pe zone retiniene corespondente
    8. Reprezintă posibilitatea de percepție în relief a obiectelor tridimensionale în spațiu
    9. Poate fi motorie
    10. Se determină cu stereoteste


83. Examenul clinic în diagnosticul strabismului trebuie să evidențieze:
    1. Prezența unui strabism latent
    2. Prezența unui strabism manifest
    3. Prezența miopiei
    4. Prezența unui strabism intermitent
    5. Devierea unuia sau ambilor globi oculari
    6. Strabism manifest-heteroforie
    7. Prezența astigmatismului
    8. Prezența hipermetropiei
    9. Strabism latent –heterotropie
    10. Heterotropie


84. Mișcările globilor oculari:
    1. Mișcările monoculare se numesc versii
    2. Mișcările binoculare se numesc versii
    3. bergența- deplasarea nazală a ochilor
    4. Convergența- deplasarea laterală a ochilor
    5. Mișcările binoculare se numesc ducții
    6. Mișcările monoculare se numesc ducții
    7. Mișcările indirecte opuse: convergența sau bergența
    8. Convergența se mai numește și ambliopie
    9. bergența- deplasarea laterală a ochilor
    10. Convergența- deplasarea nazală a ochilor


85. Corespondența retiniană anormală:
    1. Absența vederii binoculare
    2. Se produc în cea de a doua decada de viață
    3. Vederea binoculară constă într-o dezvoltare completă a fuziunii
    4. Se dezvoltă în prima decadă de viață
    5. Vederea binoculară deficitară
    6. În funcție de gravitate se produc 3 tipuri de tulburări
    7. Este caracterizată de prezența vederii binoculare
    8. Stabilește un tip de cooperare monoculară
    9. Stabilește un tip de cooperare binoculară între fovee și o zonă retiniană periferică
    10. Se produc 2 tipuri de tulburări


86. Percepția simultană:
    1. Are 2 componente
    2. Reprezintă gradul 1 al vederii binoculare
    3. Reprezintă capacitatea de a percepe în același timp 2 imagini diferite
    4. Reprezintă capacitatea de a percepe dedublat un obiect situat înafara ariei Panum
    5. Are 3 componente
    6. Reprezintă gradul 3 al vederii binoculare
    7. Prezența diplopiei fiziologice
    8. Este cunoscută și ca diplopie fiziologică
    9. Poate fi testată cu ajutorul câmpului vizual
    10. Capacitatea de a percepe un obiect in aria Panum


87. Tratamentul chirurgical al strabismului:
    1. Avansarea inserției sclerale
    2. Tratament pleioptic
    3. Modificarea axelor de inserție
    4. Are drept scop refacerea ortopoziției prin acțiunea directa asupra mușchilor intrinseci ai globului ocular
    5. Are drept scop refacerea ortopoziției prin acțiunea directă asupra mușchilor extrinseci ai globului ocular
    6. Slăbiri musculare
    7. Avansarea inserției conjunctivale
    8. Retropoziție
    9. Corecția optică a ametropiilor
    10. Injecție cu acid hialuronic


88. Glanda lacrimlă principală:
    1. Secretă stratul mucos al filmului lacrimal
    2. Inervația provine din nervul lacrimal
    3. Conține sacul lacrimal
    4. Vascularizația este asigurată de vasele lacrimale
    5. Este o glandă exocrină cu secreție seroasă
    6. Secreta stratul lipidic al filmului lacrimal
    7. Porțiunea orbitară este localizată în foseta lacrimală a osului frontal
    8. Porțiunea palpebrală este situată în unghiul supero extern al orbitei
    9. Porțiunea orbitară este situată în unghiul supero extern al orbitei
    10. Este o glandă endocrină


89. Filmul lacrimal:
    1. Stratul lipidic aderă de epiteliul cornean și conjunctival
    2. Are rol protector pentru epiteliile subjacente
    3. Secreția lacrimală nu este influientată de stimuli psihici emoționali
    4. Stratul apos este secretat de glanda lacrimală principală
    5. Stratul mucos conține electroliți și lizozim
    6. Stratul lipidic este situat la exterior
    7. Clipitul nu influiențează filmul lacrimal
    8. Stratul apos conține mucus
    9. Stratul lipidic este secretat de glandele Meibomius
    10. Stratul mucos aderă de epiteliul cornean și conjunctival


90. Următoarele afirmații sunt adevărare cu privire la excreția lacrimală:
    1. Succțiunea mecanică în momentul clipitului contribuie la refluxul lacrimilor din sacul lacrimal spre canaliculi
    2. Succțiunea mecanică în momentul deschiderii pleoapelor contribuie la drenajul lacrimilor
    3. Captarea lacrimilor de către punctele lacrimale se face datorită apoziției lor pe globul ocular
    4. La nivelul punctelor lacrimale inferioare se absoarbe aproximativ 60-70% din cantitatea de lacrimi
    5. Lacrimile sunt drenate spre canaliculii lacrimali
    6. Punctul lacrimal este localizat în treimea externă a pleoapei
    7. Lacrimile sunt drenate spre canalul nazolacrimal
    8. Contracția mușchiului orbicular nu influiențează excreția lacrimală
    9. Lacrimile sunt drenate spre glanda lacrimală
    10. Fiecare clipit împinge lacrimile spre sacul lacrimal


91. Obstrucția canalului lacrimo-nazal:
    1. Rezultă dintr-un defect de perforare a parții inferioare a canalului lacrimo-nazal
    2. Netratată se poate complica cu ptoză palpebrală
    3. Masajul sacului lacrimal este contraindicat
    4. Cateterismul căilor lacrimale se realizează dacă tratamentul conservator este ineficient
    5. Se însoțește de fenomene infecțioase repetate
    6. Este cea mai frecventă anomalie a sistemului de drenaj lacrimal la copil
    7. Cateterismul căilor lacrimale este prima atitudine terapeutică recomandată
    8. Determină epiforă
    9. Rezultă dintr-un defect de perforare a punctului lacrimal
    10. Se însoțește de sindrom de ochi uscat


92. Sindromul de ochi uscat:
    1. Se poate complica cu dacriocistită acută
    2. Poate fi determinat de hiposecreția unorii apoase
    3. Examenul obiectiv evidențiază o secreție groas, filamentoasă, uneori aderentă de cornee
    4. Poate fi determinat de hiposecreție lacrimală
    5. Debutează prin epiforă
    6. Poate fi determinat de o lacrimală anormală calitativ
    7. Determină reducerea sau absența meniscurilor lacrimale
    8. Nu determină complicații corneene
    9. Este determinat de obstrucția canalului lacrimo-nazal
    10. Conjunctiva este congestionată


93. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la testele de evaluate a secreției lacrimale:
    1. Testul Schirmer presupune aplicarea unei hârtii speciale de filtru pe marginea externă a pleoapei inferioare
    2. Pentru evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal se folosește filtrul de cobalt cu lumină albastră
    3. O valoare de peste 25 mm a testului Schirmer este semnificarivă pentru hiposecreție lacrimală
    4. Fluoresceina nu este utilă în evaluarea timpului de rupere afilmului lacrimal
    5. Evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal presupune examinarea filmului lacrimal după ce pacientul clipește o dată apoi rămâne cu ochii deschiși până la ruperea filmului lacrimal
    6. Pentru evaluarea timpului de rupere a filmului lacrimal se instilează o picătură de fluoresceină
    7. Testul Schirmer presupune aplicarea unei hârtii speciale de filtru pe marginea internă a pleoapei superioare
    8. Testele de laborator permit dozarea lizozimului din lacrimi
    9. Testul Schirmer evaluează lacrimile din punctul de vedere al compoziției
    10. Dispariția meniscurilor lacrimale are loc în hiperlăcrimare


94. Tratamentul sindromului de ochi uscat include:
    1. Ocluzia temporară/permanentă a punctelor lacrimale
    2. Reducerea eveporării lacrimilor prin creșterea temperaturii aerului și a ventilaței
    3. Blefarorafia temporară în formele usoare
    4. Lacrimi artificiale
    5. Ser autolog
    6. Unguente lubrefiante
    7. Medicație pentru tratament de scurtă durată
    8. Antibiotice administrate topic sunt prima linie de tratament
    9. Antiinflamatorii locale
    10. Ciclosporina administrată topic în formele ușoare


95. Hiperlăcrimarea este un fenomen consecutiv unor stimuli precum cei:
    1. Fiziologici prin iluminare excesivă
    2. Reflecși în traumatisme oculo-faciale
    3. Reflecși- la pacienții cu cataractă în evoluție
    4. Fiziologici- tumori de glandă lacrimală
    5. Inflamatori ai glandei lacrimale
    6. Medicația colinergică nu apre impact asupra secreției lacrimale
    7. Fiziologici emoționali
    8. Reflecși în keratite
    9. Fara enunt
    10. Paroxiștici precum iluminare excesivă


96. Insuficiența de drenaj pe căile lacrimale se poate datora:
    1. Obstrucției congenitale sau dobândit a căilor de drenaj
    2. Eversiei punctului lacrimal
    3. Lagoftalmiei
    4. Sindromului de ochi uscat
    5. Cataractei
    6. Tulburărilor de statică și dinamică palpabrală precum slăbirea orbicularului pleoapei
    7. Ulcerelor corneene
    8. Ectropionului pleoapei inferioare
    9. Ptozei palpebrale
    10. Conjunctivitei


97. Dacrioadenita acută:
    1. La palparea cantusului intern se constată prezența unei formațiuni pseudotumorale
    2. Evoluția este favorabilă în absența tratamentului
    3. Se complică cu dacriocistită acută
    4. Presupune inflamația canaliculilor lacrimali
    5. Se tratează cu antibiotice și antiinflamatorii
    6. Se poate complica prin extinderea infecției spre țesuturile orbitare
    7. Reprezintă inflamația glandei lacrimale
    8. Clinic se constată edemul pleoapei inferioare în treimea internă
    9. Clinic debutează cu durere în unghiul superoextern al orbitei
    10. Clinic se constată edemul pleoapei superioare, tegumente congestionate, chemozis


98. Dacriocistita acută:
    1. Clinic pacientul prezintă o tumefiere eritematoasă și dureroasă sub tendonul cantal intern
    2. Palparea sacului lacrimal poate determina refluxul puroiului prin sacul lacrimal
    3. Se poate complica cu ptoza palpebrală congenitală
    4. Clinic pacientul prezintă o tumefiere eritematoasă și dureroasă la nivelul cantusului extern
    5. Apare frecvent la pacienții vârstnici
    6. Este inflamația glandei lacrimale principale
    7. Apare frecvent la nou-născuți sau în decada a 5-a de viață
    8. Este inflamația sacului lacrimal și a ductului lacrimo-nazal
    9. Se poate complica cu extensia infecției spre orbită
    10. Nu este favorizată de staza lacrimală


99. Despre dacriocistita cronică este adevărat faptul că:
    1. Debutează cu durere în unghiul supero-extern al orbitei
    2. Este favorizată de stagnarea lacrimilor
    3. Tratamentul de prima intenție este incizia orbitei
    4. Se poate complica prin conjunctivită
    5. Presiunea asupra regiunii presaculare determină refluxul prin punctele lacrimale
    6. Se asociază cu epiforă
    7. Reprezintă inflamația glandei lacrimale
    8. Pleoapa superioară este edemațiată
    9. Este rezultatul unei infecții subclinice secundare obstrucției canalului lacrimal
    10. Este rezultatul obstrucției punctului lacrimal


100. Alegeți afirmațiile corecte despre canaliculită:
     1. Tratamentul constă în cateterism și irigare cu antibiotice
     2. Reprezintă inflamația ductului lacrimo-nazal
     3. Reprezintă inflamația canaliculilor lacrimali
     4. Însoțește dacrioadenita
     5. Induce epiforă
     6. Este însoțită de tumefierea tegumentelor marginii palpabrale
     7. Se complică cu sindrom de ochi uscat
     8. Compresiunea pe canalicul exprima puroi prin punctul lacrimal
     9. Determină durere în 1/3 internă a pleoapei
     10. În unghiul supero-extern al orbitei determină deformarea pleoapei


101. Mucocelul:
     1. Prin compresiunea sa se exprimă prin punctul lacrimal o secreție albicioasă
     2. Induce epiforă
     3. Este o neoplazie a sacului lacrimal
     4. Este o formă de dacriocistită cronică
     5. Se remite spontan, fără tratament
     6. Are ca tratament intervenția de dacriocistorinostomie
     7. Se tratează de primă intenție cu antifungice
     8. Este o inflamație acută a canaliculelor lacrimale
     9. Determină bombarea tegumentelor în șanțul nazogenian
     10. Permite realizarea cu succes a cateterismului căilor lacrimale


102. Complicațiile dacriocistitei acute constau în:
     1. Fistula sacului lacrimal la piele
     2. Cataractă
     3. Fibroza sacului lacrimal
     4. Celulită orbitară
     5. Sindrom de ochi uscat
     6. Sclerită posterioară
     7. Degenerarea malignă a sacului lacrimal
     8. Inflamația glandei lacrimale principale
     9. Extensia infecției spre craniu (tromboza sinusului cavernos)
     10. Cronicizare (dacriocistită cronică)


103. Mușchiul orbicular:
     1. Are fibrele musculare cu dispoziție circulară localizat atât la nivelul pleoapei superioare, cât și a celei inferioare
     2. Acționează ca un sfincter al fantei palpebrale
     3. Este parte componentă a tarsului
     4. Participă și la închiderea forțată a pleoapelor
     5. Are invervație exclusiv prin filete simpatice
     6. Este inervat de nervul facial
     7. Își are originea în apexul orbitei
     8. Porțiunea palpebrală a sa intervine în reflexul de clipire
     9. Este responsabil de coborârea pleoapei inferioare
     10. Este responsabil de ridicarea pleoapei superioare


104. Entropionul:
     1. Se poate complica cu ulcere corneene
     2. Se poate complica cu cataractă
     3. Se poate datora hiperlaxității structurilor palpebrale
     4. Se datorează unor anomalii ale mușchiului ridicător al pleoapei superioare
     5. Are drept consecința ptoza palpebrală
     6. Se datorează unor anomalii ale mușchiului Muller
     7. Reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior
     8. Are drept consecința malpoziția cililor
     9. Reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre interior
     10. Tratamentul constă în intervenții chirurgicale specifice fiecărei etiologii


105. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la etiopatogenia entropionului:
     1. Entropionul spastic al pleoapei inferioare apare prin contracția excesivă a mușchiului ridicător al pleoapei superioare
     2. Entropionul cicatricial este cauzat de scurtarea lamelei posterioare (conjunctivă și tars)
     3. Entropionul senil (involuțional) se poate datora dehiscenței retractorilor palpebrali
     4. Entropionul cicatricial este cauzat de scurtarea lamelei anterioare (piele și orbicular)
     5. Entropionul senil (involuțional) se poate datora hiperlaxității tendoanelor cantale
     6. Entropionul spastic apare prin contracția excesivă a mușchiului orbicular
     7. Entropionul congenital este indus de contracția excesivă a mușchiului orbicular
     8. Entropionul congenital este indus de defecte congenitale stucturale ale tarsului sau hipogeneziei retractorilor
     9. Entropionul involuțional se datorează paraliziei ridicător al pleoapei superioare
     10. Entropionul involuțional se produce prin creșterea tonusului tendoanelor cantale


106. Ectropionul:
     1. Determină ulcere corneene prin cilii care irită corneea
     2. Se asociază cu epiforă prin malpoziția puctelor lacrimale
     3. Constă în răsucirea pleoapei spre exterior
     4. Se asociază constant cu ptoza pleoapei superioare
     5. Determină îngroșarea și hipertrofia conjunctivei
     6. Are drept consecință malpoziția cililor spre cornee
     7. Constă în răsucirea pleoapei spre interior
     8. Reprezintă o inflamație cronică a glandelor Meibomius
     9. Determină inocluzie palpebrală
     10. Induce keratită lagoftalmică


107. Alegeți afirmațiile corecte despre etiopatogenia blefaroptozei:
     1. Blefaroptoza apovenrotică este secundară dezinserției aponevrozei mușchiului ridicător al pleoapei superioare (la vârstnici)
     2. Blefaroptoza poate fi congenitală
     3. Blefaroptoza neurogenă este determinată de afectarea nervului hipoglos
     4. Blefaroptoza mecanică poate fi determinată de o tumoră palpebrală
     5. Blefaroptoza aponevrotică afectează în special copiii
     6. Blefaroptoza miogenă este secundară dilacerărilor pleoapelor
     7. Blefaroptoza mecanică poate fi determinată de dermatochalazis
     8. Blefaroptoza neurogenă se datorează unor tumori ale pleoapei superioare
     9. Blefaroptoza traumatică poate apărea după dilacerări ale pleoapei superioare
     10. Blefaroptoza congenitală are mereu afectare bilaterală


108. Tratamentul ptozelor palpebrale:
     1. Constă în menținerea unor comprese reci
     2. Dacă este întarziat determină ambliopie la vârstnici
     3. Poate consta în întărirea forței mușchiului ridicător al pleoapei superioare
     4. Este strict medicamentos
     5. Reprezintă o urgență în cazul adulților
     6. Se poate realiza prin reinserarea aponevrozei mușchiului ridicător al pleoapei superioare
     7. Este chirurgical în marea majoritate a cazurilor
     8. Se poate realiza prin suspensia pleoapei la mușchiul frontal
     9. Trebuie efectuat urgent la copil când pleoapa obstruează axul vizual
     10. Previne lagoftalmia


109. Orjeletul:
     1. Necesită examen anatomopatologic
     2. Poate supura și colecta
     3. Poate fi produs de stafilococ
     4. Este o tumoră benignă a pleoapelor
     5. Este o inflamație supurativă a glandelor Zeiss și Moll
     6. Este o inflamație supurativă a glandei lacrimale principale
     7. Este o inflamație cronică a glandelor Meibomius
     8. Poate abceda spontan
     9. În stadiul inițial induce fenomene inflamatorii
     10. Induce entropion


110. Chalazioul:
     1. Clinic are aspect de nodul roșu-violaceu
     2. Este o tumoră infiltrativă
     3. Fara enunt
     4. Este o inflamație supurativă a glandelor Moll
     5. La palpare este un nodul cu consistență fermă
     6. Este localizat în grosimea tarsului
     7. Este o inflamație acută streptococică
     8. Este o tumoră conjunctivală malignă
     9. Este o inflamație cronică lipogranulomatoasă a glandelor Meibomius
     10. Se poate suprainfecta


111. Alegeți afirmațiile adevărate despre blefarită:
     1. Este o infecție dată de pseudomonas
     2. Este asimptomaică
     3. Scuame pot fi prezente în jurul cililor
     4. Este o inflamație acută supurativă a pleoapelor
     5. Tratamentul presupune și toaleta și masajul marginii ciliare a pleoapelor
     6. Poate induce ingroșarea marginii libere a pleoapelor
     7. Pacientul acuză senzația de prurit
     8. Nu se poate asocia cu dermatita seboreică
     9. Tratamentul topic cu antibiotice este contraindicat
     10. Clinic induce hiperemia marginii libere a pleoapelor


112. Alegeți tumorile benigne palpebrale:
     1. Carcinomul spinocelular
     2. Xantelasma
     3. Carcinomul bazocelular
     4. Blefarita
     5. Angiomul capilar
     6. Papilomul
     7. Nevul
     8. Angiomul cavernos
     9. Melanomul
     10. Ectropionul


113. Melanomul cutanat:
     1. Este o formă de epiteliom palpebral
     2. Are extensie rapidă
     3. Nu metastasează
     4. Tratamentul de elecție este chirurgical, cu limite de siguranță oncologică
     5. Este o tumoră malignă pigmentată
     6. Crioterapia se recomandă în cazul melanoamelor mari inoperabile
     7. Este o tumoră benignă pigmentată plată sau proeminentă
     8. Potențialul metastazant este ridicat
     9. Nu se poate localiza palpebral
     10. Când tumora invadează țesutul orbitar se impune exenterația orbitei


114. Carcinomul bazocelular:
     1. Este un papilom palpebral
     2. Are progresie lentă
     3. Tratamentul de elecție este chimioterapia
     4. Din cauza metastazării precoce este frevent diagnosticat în stadii tarbe
     5. Poate avea aspect infiltrativ, nodular, vegetant
     6. Determină foarte rar metastaze
     7. Este localizată mai frecvent pe pleoapa inferioară și în cantusul intern
     8. Dispare spontan
     9. Este cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapelor
     10. Este cea mai gravă agresivă tumoră pigmentată a pleoapelor


115. Carcinomul spinocelular:
     1. Afectează mai frecvent pleoapa superioară și unghiul extern
     2. Se tratează cu corticosteroizi
     3. Afectează mai frecvent unghiul intern
     4. Este o formă de melanom malign cutanat
     5. Diagnosticul difenețial se face pe baza examenului anatomopatologic
     6. Nu metastaează
     7. Este mai agresiv decât cel bazocelular
     8. Determină metastaze
     9. Este o formă de epiteliom palpebral
     10. Se poate complica cu entropion


116. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la angiomul palpebral:
     1. Este o tumoră vasculară
     2. Metastazează frecvent
     3. Este o tumoră malignă a pleoapelor
     4. Se poate trata prin injectarea intralezională de corticosteroizi
     5. Angiomul cavernos este de culoare roșie-închis
     6. Are două tipuri histologice: bazocelular și spinocelular
     7. Forma infiltrativă ulcerează
     8. Se poate trata prin excizia completă a tumorii
     9. Are forma unei tumori proeminente cu vârful ombilicat
     10. Angiomul capilar dispare la presiune


117. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la arsurile chimice palpebrale:
     1. Pot fi sub forma unor pustule
     2. Se vindecă spontan nu necesită tratament
     3. Tratamentul implică și aplicarea de pomezi cicatrizante
     4. Se pot complica cu cataracta senilă
     5. Pentru arsurile ușoare se pot efectua grefe cutanate
     6. Pot lăsa ca sechele chalazioane
     7. Tratamentul constă în aplicarea de unguente cu antibiotice
     8. Pot avea ca formă clinică veziculele
     9. Arsurile palpebrale sunt adesea izolate, nu se asociază cu arsurile feței
     10. Pot fi în stadiul de escare


118. Conjunctiva:
     1. Funcția esentială este cea de protecție
     2. Acoperă fața posterioară a sclerei
     3. Tapetează retina
     4. Acoperă corneea
     5. Este o structuraă fără vascularizație
     6. Acoperă fața anterioară a sclerei
     7. Este o membranã mucoasă, subțire
     8. Este o memmbrană groasă, opacă
     9. Membranã subțire, trasparentă
     10. Acoperă fața posterioară a pleoapelor


119. Despre conjunctivita se poate afirma:
     1. Sunt intâlnite doar la adulți
     2. Are doar o formă cronică
     3. În funcție de evoluție pot fi: acute, subacute sau cronice
     4. Se caracterizează prin senzație de corp strain , de nisip și prurit
     5. În funcție de debut pot fi ale nou-nascutului, a copilului si adultului
     6. Nu se insoțeste de simptome semnificative
     7. Pot fi papilare și foliculare
     8. Pot avea doar etiologie bacteriană
     9. Reprezintă inflamația conjunctivei
     10. Reprezintă inflamația acută a corneei


120. În funcție de etiologie, conjunctivitele pot fi:
     1. Bacteriene
     2. Acute
     3. Infecțioase
     4. Noninfecțioase
     5. Virale
     6. Seroase
     7. Papilare
     8. Membranoase
     9. Cronice
     10. Mecanice


121. Hiperemia vasculară conjunctivală:
     1. Mai puțin pronunțată în fundurile de sac
     2. Întodeauna profundă
     3. Întodeauna superficială
     4. Frecventă în zona perilimbică
     5. Se manifestă prin dilatarea ramificațiilor terminale ale papilelor dermului conjunctival
     6. Reprezintă o modificare de relief
     7. Reprezintă o modificare de culoare
     8. Mai puțin importantă în zona perilimbică
     9. Se manifestă prin prurit intens
     10. Accentuată în fundurile de sac


122. Despre Foliculii conjunctivali se poate afirma:
     1. Prezintă culoare alb-gri
     2. Ganglioni limfatici moi
     3. Reprezintă modificari de relief
     4. Sunt formațiuni nodulare
     5. Aspect perlat
     6. Relativ rari
     7. Sunt modificări de culoare
     8. Pot apare in conjunctivitele foliculare
     9. Frecvent întâlniți în keratite
     10. Înconjurați de vase de sănge


123. Conjunctivita gonococică a nou-nascutului:
     1. Tratamentul este profilactiv și curativ
     2. Este aproape întodeauna unilaterală
     3. Forma hiperacută
     4. Se administrează sistemic penicilină sau cefriaxon
     5. Secreție verzuie foarte abundentă
     6. Chemozis sever conjunctival
     7. Se administrează tratament doar cu lacrimi artificiale
     8. Se complică cu endoftalmită
     9. Debut la 2-3 zile de la naștere
     10. Ochi roșu cu edem palpebral marcat


124. Conjunctivita alergică sezonieră:
     1. Afectează bărbații tineri
     2. Pacient cu teren atopic
     3. Senzație de corp străin, lăcrimare, prurit, rinoree
     4. O formă rară
     5. Reactie de hipersensibilitate de tip I mediată de anticorpii Ig E
     6. Apare la purtătorii de lentile de contact
     7. Reacție la alergenii din aer
     8. Tratament cu antibiotic la interval de o oră
     9. Pacient cu astm, urticarie
     10. Tratament- antihistaminice topic


125. Conjunctivită neonatală reprezintă:
     1. Accentuată în fundul de sac superior
     2. Poate fi produsă de vicii de refracție
     3. Conjunctivita cu incluzii este determinată de Chlamidia Trahomatis
     4. Frecvent poate fi afectată și corneea
     5. Este absentă congestia și edemul palpebral
     6. Diagnostic pozitiv se pune pe baza simptomatologiei si examenului bacteriologic
     7. Conjunctivită ce apare în prima lună de viață
     8. Cea mai importanta forma este conjunctivita gonococica
     9. O formă clinică este conjunctivite cu incluzii ale nou-nascutului
     10. Absenta secretiilor purulente


126. Conjunctivita herpetică:
     1. Prezintă pseudo-membrană
     2. Uneori tratament topic cu antivirale când există vezicule palpebrale sau atingere corneană
     3. Recurență secundară
     4. keratită/ vezicule palpebrale
     5. Tratament antifungic
     6. Apare în zona zoster oftalmică
     7. Majoritatea se rezolvă spontan
     8. De primo-infecție
     9. Determinată de poxvirus
     10. Frecvent papilară


127. Despre conjunctivita adenovirală se poate afirma:
     1. determinată de poxvirus
     2. Se mai numeste și boala Apollo
     3. Face parte din conjunctivitele virale
     4. Conjunctivită foliculară acută
     5. Însoțită de adenopatie preauriculară
     6. Afectează, în general, ambii ochi
     7. Uneori poate prezenta keratită punctată epitelială
     8. O afecțiune rară
     9. Una dintre forme poate fi keratoconjunctivită epidemică
     10. Nu necesită tratament


128. Trahomul:
     1. Keratoconjunctivită cronică specifică
     2. Forma clinică obișnuită evoluează în 5 faze
     3. Prezentă în zona tropicală a emisferei sudice
     4. Prezentă în zona tropicală a emisferei nordice
     5. Serotipurile D-K produc trahomul
     6. face parte din conjunctivitele bacteriene
     7. Apanajul lipsei de igiena și educație sanitară
     8. Agentul etiologic este Chlamidia Trahomatis
     9. Una dintre cauzele principale de cecitate
     10. Keratoconjunctivită acută nespecifică


129. Conjunctivita alergică :
     1. Panusul cornean poate acoperi centrul corneei
     2. Prezintă foliculi cicatrizați
     3. Prezintă incluziuni intracitoplasmatice
     4. Prezinta chemozis moderat si reacție papilară difuză
     5. Se administreaza crticosteroizi topici
     6. Poate determina entropion
     7. Necesită instilarea de antihistaminice topic
     8. Apare la pacientul cu teren atopic
     9. Foliculi opalescenți, voluminoși în fundurile de sac
     10. Prezintă senzație de corp străin, prurit, lacrimare


130. Conjunctivita simplă bacteriană:
     1. Afecțiune contagioasă ce apare in colectivități
     2. Afecțiunea se vindecă în 10-14 zile
     3. Hiperemie conjunctivală la nivelul fundurilor de sac
     4. Instilații cu cloramfenicol
     5. Acuitatea vizuală este normală în absența interesării corneene
     6. Este aproape întodeauna unilaterală
     7. Este necesara igiena locala, indepartarea secretiilor si membranelor
     8. Secreție mucopurulentă și cruste la nivelul marginii palpebrale
     9. Poate prezenta adenopatie preauriculară
     10. Pot apărea mici hemoragii


131. În funcție de aspectul secreției, conjunctivita poate fi:
     1. Purulentă
     2. Mucopurulentă
     3. Mecanică
     4. Cronică
     5. Foliculară
     6. Pseudomembranoasă
     7. Seroasă
     8. Infecțioasă
     9. Acută
     10. Membranoasă


132. Conjunctivita papilară gigantă:
     1. Este o conjunctivită bacteriană
     2. Instilații cu steroizi
     3. apare în caz de anoftalmie protezată
     4. Papile mari, gigante la nivelul conjunctivei tarsale superioare
     5. Este o conjunctivită alergică
     6. Este o formă rară
     7. Apare ca reacție la alergenii din aer
     8. Afectează în special bărbații tineri cu dermatită atopică
     9. Apare la purtătorii de lentile de contact
     10. Se mai numește și conjunctivita primavaratică


133. Ulcerul central cu hipopion:
     1. Etiologie virală frecventă
     2. Hifemă prezentă
     3. Acuitatea vizuală scade variabil
     4. Apare frecvent după microtraumatisme corneene banale
     5. Acuitate vizuală pastrată
     6. Ulcer periferic cu baza intens infiltrată
     7. Prezintă congestie perikeratică intensă
     8. Hipopion prezent
     9. Fără Tyndall al umorii apoase
     10. Debut cu un sindrom iritativ important


134. Ulcerul dendritic:
     1. Keratita herpetică profundă
     2. Baza ulcerației colorează cu fluoresceină
     3. Se poate suprainfecta bacterian
     4. Evoluție lentă, de câteva săptămâni
     5. Poate avea aspect în hartă geografică
     6. Opacitate corneana discoidală centrală
     7. Reacție uveală moderată
     8. Poate determina necroza stromală
     9. Placăepitelială opacă cu aspect arborescent
     10. Keratita herpetică superficială


135. Despre Keratită fungică se poate afirma:
     1. Este o keratită punctată superficial
     2. Hipopion prezent în mod constant
     3. Lentilele de contact sunt un factor de risc frecvent
     4. Debut acut sau insidios
     5. Este determinată de Acantamoeba
     6. Debut brusc cu durere oculară
     7. Netratată, poate determina perforația corneei
     8. Natamicina este unul dintre tratamentele de bază
     9. Keratita este produsă de virusul varicelo-zosterian
     10. Prezintă infiltrat albicios ușor proeminent


136. Corpii străini corneeni:
     1. Necesită frecvent intervenție chirurgicală
     2. Determină fenomene iritative imediate sau tarbe
     3. Pot fi unici sau multipli
     4. Tratamentul constă în extracția corpului străin
     5. Sinonimă cu plaga corneaosclerală
     6. Corneea are aspect de mozaic
     7. Necesită CT sau RMN
     8. Fixați în grosimea corneei
     9. Sinonimă cu contuzia corneană
     10. Origine variabilă (lemn fier, sticla, ciment)


137. Următoarele afirmații despre arsurile chimice sunt adevarate:
     1. Se prezintă constant cu dezepitelizări corneene de tip punctat
     2. Pot fi produse de substanțe alcaline sau acide
     3. Determinate prin contact cu un agent termic
     4. Prezintă un prognostic rezervat
     5. Produse de radiațiile ultraviolete
     6. Pot determina leucom cornean vascularizat
     7. Afectare palpebrală este constantă
     8. Pot determina reacție iridociliară
     9. Pot fi ușoare, medii sau severe
     10. Prognostic favorabil


138. Arsurile termice sunt caracterizate prin:
     1. Poate fi determinată de radiatii ultraviolete
     2. Este contraindicata administrarea de corticosteroizi topici
     3. Cauza poate fi sticla topită
     4. Cauza poate fi expunerea accidentală în atmosferă cu temperature ridicata
     5. Pleoapa nu este deloc implicata
     6. Tratamentul îsi propune sa evite suprainfecțiile
     7. Afectarea palpebrala este constantă
     8. Nu se administreaza cicloplegice si antibiotice
     9. Vizează anexele de suprafață a ochiului
     10. Cauza poate fi o substanta chimica


139. Despre keratitele herpetice sunt adevărate urmatoarele afirmații:
     1. Formele tipice ale keratitei herpetice superficiale sunt ulcerul dendritic și keratită în harta geografică
     2. După infecția primară cu virusul herpetic, acesta se cantonează în ganglionii senzoriali și în cornee sub formă latentă
     3. Ulcerul dendritic apare dupa expunerea la ultraviolete
     4. Când infecția herpetică interesează întreg segmentul anterior al ochiului, evoluția este gravă prin riscul crescut al suprainfectiei, perforației, glaucomului secundar
     5. Aciclovirul nu face parte din antiviralele cu penetranță corneană
     6. Formele tipice ale keratitei herpetice superficiale sunt: keratita disciformă și keratita interstițiala necrozantă
     7. Ulcerul dendritic debutează sub forma unei plăci epiteliale opace cu aspect arborescent, punctat sau stelat
     8. Virusul herpetic tip 2 cauzează leziuni faciale, orale, oculare
     9. Tratamentul patogenic al keratitelor virale superficiale constă în administrarea de corticosteroizii
     10. Printre complicațiile ulcerului dendritic se numără: suprainfecția bacteriana și dificultăți în vindecarea ulcerației


140. Despre keratitele cu determinism imunoalergic sunt adevărate urmatoarele afirmații:
     1. Ulcerul Mooren este o afecțiune autoimună în care sunt produși autoanticorpi împotriva antigenelor epiteliului cornean și conjunctival.
     2. În formele ușoare de keratoconjunctivita atopică, se recomandă corticosteroizi administrați local
     3. Keratoconjunctivita atopică este o afecțiune ce prezintă o exacerbarea sezonieră
     4. Ulcerul Mooren evoluează cu un sindrom iritativ ușor și se caracterizează prin apariția unui ulcer central.
     5. Keratoconjunctivita atopică este o reacție de hipersensibilizare mediană de IgA
     6. Keratoconjunctivita primăvăratică reprezinta o inflamație unilaterală, recibantă, în special la adulți
     7. Clinic, keratoconjunctivita atopică debutează brusc cu chemozis, conjunctivită papilară și uneori keratită punctată superficială.
     8. Manifestările oculare din keratita din acneea rozacee sunt : blefaroconjunctivită cronică, episclerită, keratită, irită.
     9. Keratoconjuncitivita primaravaratică debutează în jurul vârstei de 5 ani și are un caracter autolimitativ după pubertate.
     10. Keratita din acneea rozacee interesează mai frecvent femeile în vârstă de 30-50 ani.


141. Keratitele produse de virusul varicelo-zosterian:
     1. Virusul varicelo-zosterian este epItelio-neurotrop ca și virusul herpetic
     2. Tratamentul etiologic presupune administrarea sistemică de antivirale
     3. Printre formele clinice ale manifestării corneene se numără: keratita punctata superficiala, plăcile dendritice epiteliale, keratita numulara, keratita disciforma
     4. Boala debutează brusc cu hiperemie, vezicule și pustule în teritoriul cutanat la nervului oftalmic
     5. Atingerea corneana poate evolua spre keratita neuroparalitica
     6. Plăcile dendritice epiteliale sunt situate mai frecvent central.
     7. Primul contact cu virusul produce varicela, după care el se cantonează în ganglionii senzoriali și în cornee sub formă latentă
     8. Adesea apare o durere ușoară cu caracter nevralgic, ce durează câteva zile.
     9. Când este interesat ramul supraobritar al primei biziuni (oftalmic) al nervului trigemen, manifestare clinica poarta numele de Herpes Zoster Oftalmicus
     10. Leziunile oculare, ca și leziunile cutanate, se vindecă în 21 de zile


142. Despre keratitele bacteriene ulcerative sunt adevărate urmatoarele afirmații:
     1. Tratamentul patogenic constă în administrarea de corticosteroizii și are indicații clare.
     2. Diagnosticul diferențial include afecțiunile care determina sindromul ochiului roșu: conjunctivite acute, iridociclite acute, atacul acut de glaucom
     3. Leucoamele corneene centrale care scad acuitatea vizuală necesită keratoplastie penetrantă efectuată "la cald"
     4. Examenul obiectiv la ulcerului central cu hipopion relevă: congestie perikeratică intensa, infiltrat stromal, edem perilezional, cute descemetice, reactie iridociliara reflexă, Tyndall al umorii apoase, hipopion și mioză
     5. Ulcerul central cu hipopion reprezintă un ulcer cornean cu baza infiltrată și marginile edemațiațe
     6. Sub tratament, ulcerul central cu hipopion se vindecă fără cicatrici
     7. Cicloplegicele și midriaticele previn formarea sinechiilor iriene posterioare și reduc durerea cauzată de spasmul ciliar
     8. Ulcerul marginal are cel mai frecvent etiologie streptococcică
     9. Printre agenții etiologici se numără: stafilococ, streptococ, pseudomonas, enterobacteriacee
     10. Ulcerul marginal se caracterizează printr-un sindrom iritativ intens, cu prezența unui ulcer central cu baza intens infiltrată


143. Din punct de vedere anatomic, sclera:
     1. este constituită din fibre de colagen
     2. are o mare rezistență mecanică
     3. se continuă posterior cu cristalinul
     4. țesutul episcleral îi asigură nutriția si protecția
     5. formează 2/6 din posterioare din stratul extern al globului ocular
     6. are o rezistență mecanică scăzută
     7. formează 5/6 anterioare din stratul extern al peretelui globului ocular
     8. se continuă anterior cu corneea
     9. este acoperită de țesutul episcleral
     10. sclera este acoperită de coroidă


144. Episclerita:
     1. este adesea unilaterală
     2. la debutul bolii pacientul are lăcrimare, fotofobie
     3. formele ușoare de boală necesită tratament cu antiinflamatorii nesteroidiene
     4. examenul obiectiv relevă congestie conjunctivală difuză
     5. are caracter autolimitat
     6. formele severe de boală nu necesită tratament
     7. are un caracter malign
     8. este adesea bilaterală
     9. este adesea recurentă
     10. are un caracter beningn


145. Sclerita:
     1. este mai gravă decât episcleritele
     2. nu evoluează cu scăderea acuității vizuale
     3. este mai frecventă la sexul masculin
     4. in 80% din cazuri se asociază cu poliatrită reumatoidă si colagenoze
     5. este mult mai frecventă decât episcleritele
     6. 50% din cazuri se asociază cu alte boli sistemice
     7. este mult mai rară decat episcleritele
     8. este mai frecventă la sexul feminin
     9. se poate asocia cu sarcoidoza
     10. nu evoluează cu fotofobie


146. Scleritele anterioare:
     1. se prezintă sub formă de keratită superficială
     2. forma inflamatorie are caracter necrozant
     3. forma difuză se caracterizează prin congestie conjunctivală sectorială superficială si profundă
     4. forma difuză se caracterizează prin prezența unui nodul scleral profund
     5. forma non-inflamatorie evoluează fără dureri oculare
     6. forma nodulară se caracterizează prin congestie conjunctivală sectorială
     7. se prezintă sub formă non-inflamatorie
     8. forma non-inflamatorie are caracter necrozant
     9. forma nodulară se caracterizează prin prezența unui nodul scleral profund
     10. se prezintă sub formă inflamatorie


147. Scleritele posterioare:
     1. se manifestă cu dureri
     2. sunt ușor de diagnosticat
     3. oftalmoscopia relevă pliuri coroidiene
     4. ecografic apare semnul T, caracteristic acestei afecțiuni
     5. ecografic apare semnul C, caracteristic acestei afecțiuni
     6. în formele corticorezistente se recomandă administrarea de imunosupresive
     7. în formele ușoare se administrează corticosteroizi administrați local și sistemic
     8. nu se manifestă prin scăderea acuității vizuale
     9. in formele severe se administrează antiinflamatorii nesteroidiene local
     10. examenul obiectiv notează edem palpebral, proptoză si oftalmoplegie


148. Referitor la uveita anterioară se poate afirma că:
     1. Subiectiv, pacienţii acuză dureri oculare şi perioculare, fotofobie, lăcrimare, blefarospasm
     2. Debutul afecţiunii este acut
     3. Se observă sindrom exsudativ al camerei anterioare (precipitate keratice, Tyndall al umorii apoase, hipopion, scăderea acuitatii vizuale)
     4. Irisul bombe poate apărea prin scăderea presiunii intraoculare
     5. Se observă congestie perikeratică intensă
     6. Pupila este in midriază fixă
     7. Caracteristic uveitelor anterioare sunt sinechiile iriene anterioare
     8. Reprezintă inflamaţia uveei anterioare
     9. Debutul afecţiunii este insidios
     10. Pacientii sunt asimptomatici


149. Care dintre afirmaţii caracterizează uveitele :
     1. Conform criteriului anatomic, uveitele se impart in anterioare, intermediare, posterioare şi panuveite
     2. In uveitele intermediare locul primar al inflamaţiei este camera anterioară
     3. Uveitele sunt inflamaţii intraoculare care includ uveea şi structurile adiacente
     4. Uveitele sunt inflamaţii intraoculare care includ sclera şi structurile adiacente
     5. In funcţie de severitate, se impart in uveite severe şi uveite usoare
     6. Uveita anterioară reprezintă inflamaţia uveei anterioare (iris si corp ciliar)
     7. Din punct de vedere etiologic, se impart in uveite endogene şi exogene
     8. In uveitele intermediare locul primar al inflamaţiei este retina
     9. Uveitele anterioare reprezinta inflamaţia retinei sau a coroidei
     10. Conform criteriului evolutiv se impart in anterioare, intermediare, posterioare şi panuveite


150. Despre uveita anterioară se poate afirma :
     1. Pe suprafaţa iriană se pot observa noduli Koeppe sau Busacca
     2. Caracteristic uveitelor anterioare sunt sinechiile iriene posterioare
     3. Pe suprafaţa corneei se pot observa noduli Koeppe sau Busacca
     4. Uveita anterioară acută idiopatică reprezintă forma cea mai rară de uveita anterioara acută
     5. Subiectiv, pacienţii nu acuză dureri oculare
     6. Se observă sindrom exsudativ al camerei posterioare (precipitate keratice, Tyndall al umorii apoase)
     7. Cand sinechiile sunt pe 360 grade realizează secluzia pupilară
     8. Uveita anterioara acuta idiopatică are un prognostic rezervat
     9. Uveita anterioara acută idiopatică are un prognostic bun
     10. Uveita anterioara acută idiopatică reprezintă forma cea mai frecventă de uveita anterioara acută


151. Tratamentul uveitelor anterioare cuprinde:
     1. Cea mai importantă si accesibilă metodă de tratament o reprezintă instilaţiile oculare de corticosteroizi
     2. Pot fi administraţi corticosteroizi local
     3. Injecţiile subconjunctivale si administrarea sistemică a corticosteroizilor se recomandă doar in formele severe ce nu raspund la tratament topic
     4. Cea mai importantă şi mai accesibilă metodă de tratment o reprezintă administrarea sistemică a corticosteroizilor
     5. Nu se administrează corticosteroizi sistemic
     6. Imunosupresoarele şi imunomodulatoarele reprezintă tratmentul de primă intenţie in uveita anterioară acută
     7. Pot fi administraţi corticosteroizi sistemic
     8. Tratamentul este etiologic atunci când se cunoaşte cauza
     9. Nu se administrează corticosteroizi local
     10. Cea mai importantă şi mai accesibilă metodă de tratament o reprezintă administrarea injecţiilor subconjunctivale


152. Despre toxoplasmoza oculară se pot afirma următoarele :
     1. Forma maculară are aspect de focare corioretiniene în rozetă
     2. Are un prognostic bun
     3. Examenul clinic evidenţiază o panuveită severă in ochiul afectat
     4. Se recomandă tratament cu Aciclovir
     5. Nu se recomandă tratament cu corticosteroizi
     6. Forma congenitală este secundară contaminării în viața intrauterină cu Toxoplasma Gondi
     7. Este o uveită posterioară
     8. Are un prognostic sever
     9. Enucleaţia efectuată mai târziu are valoare preventivă
     10. Este o uveită intermediară